Prevederile Proiectului privind legea sanatatii pentru 2012

Prevederile Proiectului privind legea sanatatii pentru 2012
Proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea sistemului de sănătate din România se află, în dezbatere publică, începând din 28 decembrie 2011, timp de 30 de zile.

TITLUL I SĂNĂTATEA PUBLICĂ
CAP. 1
DISPOZIŢII GENERALE 5
CAP. 2
PRINCIPII ŞI DOMENII DE INTERVENŢIE ALE SĂNĂTĂŢII PUBLICE 6
CAP. 3
AUTORITĂŢILE SISTEMULUI DE ASISTENŢĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂ 9
CAP. 4
DISPOZIŢII PRIVIND OBLIGAŢIILE PERSOANELOR FIZICE ŞI JURIDICE 13
CAP. 5
UTILIZAREA MASS-MEDIA ÎN INTERESUL SĂNĂTĂŢII PUBLICE 14
CAP. 6
INSPECŢIA SANITARĂ ŞI CONTROLUL ÎN SĂNĂTATEA PUBLICĂ 14
CAP. 7
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE 15
TITLUL II PROGRAMELE NAŢIONALE DE SĂNĂTATE
CAP. 1
DISPOZIŢII GENERALE 16
CAP. 2
ATRIBUŢII ÎN REALIZAREA PROGRAMELOR NAŢIONALE DE SĂNĂTATE 17
CAP. 3
FINANŢAREA PROGRAMELOR NAŢIONALE DE SĂNĂTATE 18
CAP. 4
DISPOZIŢII FINALE 18
TITLUL III ASISTENŢA MEDICALĂ PRIMARĂ
CAP. 1
DISPOZIŢII GENERALE 18
CAP. 2
DERULAREA ŞI COORDONAREA ACTIVITĂŢII DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ PRIMARĂ 20
CAP. 3
FINANŢAREA ACTIVITĂŢII FURNIZORILOR DE SERVICII DE MEDICINA PRIMARĂ 22

CAP. 4
ROLUL ŞI OBLIGAŢIILE ASISTENŢEI MEDICALE PRIMARE ÎN SISTEMUL DE SĂNĂTATE 23
CAP. 5
DISPOZIŢII FINALE 25

TITLUL IV ASISTENTA MEDICALA DIN STRUCTURILE AMBULATORII
CAP. 1
DISPOZIŢII GENERALE 24
CAP. 2
Derularea şi coordonarea activităţilor din structurile ambulatorii 25


CAP. 3
Finantarea activitii furnizorilor de servicii medicale de specialitate din ambulatoriile de specialitate, din structurile ambulatorii 27
CAP. 4
Rolul şi obligaţiile furnizorilor de servicii medicale din structurile ambulatorii în sistemul de sănătate 28
TITLUL V SISTEMUL NAŢIONAL DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ DE URGENŢĂ ŞI DE PRIM AJUTOR CALIFICAT
CAP. 1
DISPOZIŢII GENERALE 29
CAP. 2
PRIMUL AJUTOR DE BAZA ŞI PRIMUL AJUTOR CALIFICAT 29
CAP. 3
ASISTENTA MEDICALĂ DE URGENTA 30
CAP. 4
ASISTENTA DE URGENTA IN CAZ DE ACCIDENTE COLECTIVE, CALAMITAŢI ŞI DEZASTRE 31
CAP. 5
FINATAREA ASISTENTEI MEDICALE DE URGENTA 32
CAP. 6
DISPOZIŢII FINALE 32
TITLUL VI SPITALELE
CAP. 1
DISPOZIŢII GENERALE 33
CAP. 2
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA SPITALELOR 34
CAP. 3
FINANŢAREA SPITALELOR 36
CAP. 4
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE 37
TITLUL VII MEDICAMENTUL ŞI ASISTENTA FARMACEUTICA A POPULAŢIEI
CAP. 1
MEDICAMENTUL 38
CAP. 2
ASISTENTA FARMACEUTICĂ A POPULAŢIEI 40
CAP. 3
SUPRAVEGHEREA 41
TITLUL VIII DONAREA ŞI UTILIZAREA ORGANELOR, ŢESUTURILOR ŞI CELULELOR DE ORIGINE UMANĂ ÎN SCOP TERAPEUTIC
CAP.1
DISPOZIŢII GENERALE 43
CAP.2
DONAREA SI TRANSPLANTUL DE ORGANE, ŢESUTURI ŞI CELULE UMANE IN SCOP TERAPEUTIC 39
CAP.3
FINANŢAREA ACTIVITĂŢII DE TRANSPLANT SI TRANSFUZIE SANGUINA 40
CAP.4
SANCŢIUNI 40
CAP. 5
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE 41
TITLUL IX PERSONALUL DIN SISTEMUL DE SĂNĂTATE 47
TITLUL X RĂSPUNDEREA CIVILĂ A PERSONALULUI MEDICAL ŞI A FURNIZORULUI DE PRODUSE ŞI SERVICII MEDICALE ŞI FARMACEUTICE
Cap. 1.
Răspunderea civilă a personalului medical 49
Cap.2.
Răspunderea civilă a furnizorilor de servicii medicale, materiale sanitare, aparatură, dispozitive medicale şi medicamente 50
Cap.3
Acordul pacientului informat 51
Cap.4
Obligativitatea asigurarii asistentei medicale 51
Cap. 5.
Asigurarea obligatorie de răspundere civilă profesională pentru medici, farmacişti şi alte persoane din domeniul asistenţei medicale 52
Cap.6.
Procedura de stabilire a cazurilor de răspundere civilă a personalului medical sau a furnizorilor de produse și servicii medicale, sanitare sau farmaceutice 54
Cap.7
Dispozitii finale 56
TITLUL XI ASIGURĂRILE SOCIALE DE SANATATE
CAP. 1
DISPOZIŢII GENERALE 57
CAP.2
CONSTITUIREA ŞI UTILIZAREA FONDULUI NAŢIONAL UNIC DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE 58
SECŢIUNEA 1
CONSTITUIREA FONDULUI NAŢIONAL UNIC DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE 58
SECŢIUNEA 2
UTILIZAREA ŞI ADMINISTRAREA FONDULUI NAŢIONAL UNIC DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE 59
CAP. 3
ORGANIZAREA SISTEMULUI DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE 60
SECTIUNEA 1
ROLUL ŞI ATRIBUŢIILE CNAS 61
SECTIUNEA 2
CONDUCEREA CNAS 62
SECTIUNEA 3
ASIGURĂTORII DE SĂNĂTATE 65
CAP. 4
ASIGURAŢII 66
SECŢIUNEA I
PERSOANELE ASIGURATE 67
SECŢIUNEA 2
PRINCIPALELE DREPTURI ŞI OBLIGAŢII ALE ASIGURAŢILOR 69
CAP. 5
FURNIZORII DE SERVICII MEDICALE 71
SECŢIUNEA 1
FURNIZORII DE SERVICII MEDICALE 71
SECŢIUNEA 2
PRINCIPALELE DREPTURI ŞI OBLIGAŢII ALE FURNIZORILOR DE SERVICII MEDICALE 71
SECŢIUNEA 3
CONTRACTUL-CADRU 71
SECŢIUNEA 4
SERVICII MEDICALE ACORDATE ASIGURAŢILOR PE TERITORIUL ALTOR STAT 73
CAP. 6
CONTROLUL 73
CAP. 7
RĂSPUNDERI ŞI SANCŢIUNI 73
SECŢIUNEA 1: SANCŢIUNI
SECŢIUNEA 2: INFRACŢIUNI
SECŢIUNEA 3: CONTRAVENŢII
CAP. 8
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE 75
TITLUL XII CARDUL EUROPEAN ŞI CARDUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE 76
TITLUL XIII ASIGURĂRILE VOLUNTARE DE SĂNĂTATE
CAP. 1
DISPOZIŢII GENERALE 77
CAP. 2
CONTRACTUL DE ASIGURARE VOLUNTARĂ DE SĂNĂTATE 78
CAP 3
RELAŢIA FURNIZORILOR DE SERVICII MEDICALE CU ASIGURATORII CE OFERĂ ASIGURĂRI VOLUNTARE DE SĂNĂTATE 79
CAP. 4:
DISPOZIŢII FINALE ŞI SANCŢIUNI 80
TITLUL XIV FINANŢAREA UNOR CHELTUIELI DE SĂNĂTATE 81
TITLUL XV CALITATEA ŞI INFORMAŢIILE ÎN SISTEMUL DE SĂNĂTATE
CAP. 1
DISPOZIŢII GENERALE 82
CAP. 2
SISTEMUL DE ASIGURARE A CALITĂŢII ÎN SISTEMUL DE SĂNĂTATE 83
CAP. 3
AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU CALITATE ŞI INFORMAŢIE ÎN SĂNĂTATE (ANCIS) 83
CAP. 4
SISTEMUL INFORMAŢIONAL CARE STĂ LA BAZA SISTEMULUI DE ASIGURARE A CALITĂŢII ÎN SĂNĂTATE 85
CAP.5
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE 86
TITLUL XIV DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE ALE LEGII 86

TITLUL I
SĂNĂTATEA PUBLICĂ
Cap. 1. Dispoziţii generale

Art. 1
(1) Sistemul de sănătate este reprezentat de ansamblul tuturor structurilor medicale, organizaţiilor publice şi private, instituţiilor şi resurselor mandatate să prevină, menţină, să îmbunătăţească şi să redea sănătatea populaţiei.
(2) Asistenţa de sănătate publică reprezintă serviciile de sănătate individuale, serviciile de sănătate adresate populaţiei sau anumitor grupuri populaţionale, cât şi activităţile menite să influenţeze politicile şi acţiunile din alte sectoare care se adresează determinaţilor socio-economici şi de mediu asupra sănătăţii.

Art. 2
Obiectul prezentului titlu îl constituie reglementarea domeniului sănătăţii publice pe plan naţional, sănătatea publică reprezentând un obiectiv de interes social şi de securitate naţională, în contextul strategiei globale pentru bunăstare şi sănătate.

Art. 3
Asistenţa de sănătate publică este garantată de stat şi finanţată prin bugetul Ministerului Sănătăţii, de la bugetul de stat sau din veniturile proprii, bugetele locale, bugetele asigurărilor de sănătate şi din alte surse, după caz, potrivit legii.

Art. 4
Responsabilitatea şi coordonarea sistemului de sănătate publică revine Ministerului Sănătăţii şi structurilor sale de specialitate, organizate pe criterii de competenţe şi responsabilităţi la nivel naţional şi teritorial.

Art. 5
Protecţia stării de sănătate constituie o obligaţie a tuturor autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.

Art. 6
(1) În înţelesul prezentului titlu, termenii şi noţiunile folosite au următoarea semnificaţie:
a) Sănătatea publică: ştiinţa prevenirii bolilor, promovării sănătăţii şi prelungirii vieţii prin efortul organizat al întregii societăţi;
b) Asistenţa de sănătate publică reprezintă ansamblul măsurilor fundamentale care se adresează determinanţilor stării de sănătate, protejării sănătăţii populaţiei şi tratării bolilor cu impact asupra stării de sănătate a populaţiei;
c) Supravegherea epidemiologică: activitatea de colectare sistematică şi continuă, analiză, interpretare, evaluare şi diseminare a datelor şi informaţiilor privind starea de sănătate a populaţiei, bolile transmisibile şi netransmisibile, pe baza cărora sunt identificate priorităţile de sănătate publică şi sunt instituite măsurile de prevenire şi control a bolilor.
d) Prevenire şi control: aplicarea unor măsuri cu valoare predictivă pozitivă, pentru eliminarea şi evitarea sau influenţarea favorabilă a unor riscuri şi evenimente cu impact negativ asupra stării de sănătate a populaţiei.
e) Monitorizarea riscurilor: identificarea, evaluarea şi estimarea gradului în care expunerea la factorii de risc din mediul natural, de viaţă şi de muncă şi cei rezultaţi din stilul de viaţă individual şi comunitar influenţează starea de sănătate a populaţiei.
f) Promovarea sănătăţii: procesul care oferă individului şi colectivităţii posibilitatea de a-şi controla şi îmbunătăţi sănătatea sub raport fizic, psihic şi social şi de a contribui la reducerea inechităţilor în sănătate.
g) Inspecţia sanitară – exercitarea controlului aplicării prevederilor legale de sănătate publică.

(2) Însensul prevederilor prezentei legi, prin ministere şi instituţii cu reţele sanitare proprii se înţeleg eautorităţile şi instituţiile care au în subordine unităţi sanitare, altele decât Ministerul Sănătăţii, respectiv Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, Academia Română şi autorităţile administraţiei publice locale.
Cap. 2.Principii şi domenii de intervenţie ale sănătăţii publice

Art. 7
Principiile care guvernează sănătatea publică sunt:
a) responsabilitatea societăţii pentru sănătatea publică
b) focalizarea acţiunilor de prevenire pe grupuri populaţionale vulnerabile
c) preocuparea faţă de determinanţii stării de sănătate
d) abordarea multidisciplinară şi intersectorială;
e) parteneriat activ cu populaţia, autorităţile publice centrale şi locale, alte instituții şi organizaţii guvernamentale şi nonguvernamentale cu activitate în domeniul sănătăţii publice, precum şi organisme naţionale şi internaţionale cu competenţe în sănătate publică
f) decizii bazate pe dovezi ştiinţifice
g) decizii fundamentate conform principiului precauţiei în condiţii specifice
h) descentralizarea sistemului de de sănătate publică
i) utilizarea unui sistem informaţional şi informatic integrat pentru managementul sănătăţii publice.

Art. 8
Modalităţile de implementare a principiilor de sănătate publică sunt:
a) reglementarea în domeniile sănătăţii publice;
b) intervenţiile şi activităţile desfăşurate în cadrul programelor naţionale de sănătate publică;
c) avizarea/autorizarea/notificarea unităţilor, activităţilor şi produselor cu impact asupra sănătăţii individuale, a comunităţilor şi a populaţiei;
d) evaluarea impactului asupra sănătăţii comunităţilor şi populaţiei în relaţie cu programe, strategii şi politici de sănătate ale tuturor sectoarelor de activitate cu impact asupra determinanţilor stării de sănătate a populaţiei
e) activitatea de inspecţie sanitară de stat.

Art. 9
Funcţiile principale ale sistemului de sănătate publică vizează:
a) dezvoltarea politicilor, strategiilor şi programelor pentru asigurarea sănătăţii populaţiei;
b) monitorizarea şi analiza stării de sănătate a populaţiei, monitorizarea factorilor de risc cu impact asupra stării de sănătate;
c) sănătatea reproducerii
d) sănătatea mamei şi copilului
e) supravegherea epidemiologică, prevenirea şi controlul bolilor transmisibile şi netransmisibile
f) managementul activităţilor de prevenire primară prin imunoprofilaxie activă
g) prevenirea şi controlul epidemiilor şi evenimentelor neaşteptate în starea de sănătate, după caz, instituirea stării de alertă locală, naţională sau transfrontalieră
h) sănătatea în relaţie cu mediul
i) asigurarea capacităţilor de răspuns la dezastre sau ameninţări la adresa vieţii şi sănătăţii populaţiei
j) promovarea sănătăţii şi a unui stil de viaţă sănătos
k) evaluarea şi asigurarea calităţii serviciilor de asistenţă de sănătate publică;
l) cercetarea, dezvoltarea şi implementarea unor mecanisme eficiente de comunicare pentru schimbarea comportamentelor, de informare, educare şi comunicare pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi promovarea stării de sănătate;
m) colaborarea la procesul de învăţământ medical şi educaţional pentru integrarea conceptului de prevenire şi precauţie specifică;
n) asigurarea fluxului informaţional specific naţional şi internaţional;
o) siguranţa alimentului şi promovarea politicilor de nutriţie sănătoasă;
p) sănătatea ocupaţională;
q) integrarea priorităţilor de sănătate publică în politicile şi strategiile sectoriale şi în strategiile naţionale de dezvoltare durabilă.

Art. 10
Principalele direcţii de intervenţie în domeniul sănătăţii publice sunt următoarele:
a) Elaborarea, implementarea şi realizarea obiectivelor Strategiei Naţionale de Sănătate Publică;
b) Realizarea obiectivelor Strategiei Naţionale de Sănătate Publică prin Programe Naţionale de Sănătate coordonate de Ministerul Sănătăţii, precum şi prin proiecte şi parteneriate, cu implicarea activă a instituţiilor publice şi private, organizaţii guvernamentale, naţionale şi internaţionale, precum şi organizaţii neguvernamentale care acţionează în domeniul sănătăţii publice ;
c) Asigurarea implementării, monitorizării şi evaluării intervenţiilor şi activităţilor prevăzute de Strategia Naţională de Sănătate Publică şi de Programele Naţionale de Sănătate privind prevenirea, supravegherea şi controlul bolilor transmisibile şi netransmisibile prin:
1. asigurarea imunizării populaţiei împotriva bolilor infecţioase cu impact major asupra stării de sănătate a populaţiei;
2. asigurarea unui sistem eficient de supraveghere, prevenire şi control al bolilor transmisibile şi netransmisibile;
3. reglementarea normativă pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile şi netransmisibile;
4. programe şi intervenţii de prevenire şi control organizate la nivel naţional şi/sau local;
5. controlul epidemiilor şi supravegherea bolilor cu pondere semnificativă în populaţie;
6. pregătirea şi planificarea pentru urgenţele de sănătate publică;
7. organizarea acţiunilor de screening pentru depistarea precoce a bolilor;
8. supravegherea infecţiilor nosocomiale şi monitorizarea utilizării antibioticelor;
9. Coordonarea activităţilor de implementare a prevederilor Regulamentului Sanitar Internaţional la nivel naţional
d) Protejarea sănătăţii în relaţie cu mediul înconjurător prin:
1. monitorizarea şi influenţarea favorabilă a factorilor de mediu în relaţie cu sănătatea
2. evaluarea factorilor de mediu nou identificaţi, cu risc pentru starea de sănătate
3. definirea standardelor pentru factorii de mediu în relaţie cu starea de sănătate
4. reglementarea calităţii principalilor factori de mediu
5. stabilirea şi reglementarea normelor de igienă comunitară
6. reglementarea circulaţiei produselor şi serviciilor cu impact asupra sănătăţii publice
e) Siguranţa alimentului şi nutriţia populaţiei prin:
1. supravegherea şi controlul calităţii şi siguranţei alimentelor;
2. reglementarea calităţii principalilor factori alimentari
3. elaborarea de reglementari în domeniul siguranţei alimentelor
4. supravegherea stării de nutriţie a populaţiei
5. implementarea de măsuri pentru asigurarea unei nutriţii sănătoase în rândul populaţiei
f) Sănătatea ocupaţională prin:
1.elaborarea reglementărilor tehnice necesare protecției sănătății în relație cu mediul de muncă, pentru promovarea sănătății la locul de muncă precum și normelor specifice de medicina muncii;
2.cercetarea, înregistrarea, declararea bolilor profesionale precum și evidența bolilor legate de profesie
3. evaluarea riscurilor asupra stării de sănătate a lucrătorilor cauzate de expunerea la factorii nocivi prezenți în mediul de muncă.
g) Colaborarea pe domeniul de competenţă cu alte ministere și instituții implicate în activități cu impact asupra sănătății și securității în muncă a lucrătorilor.
h) Evaluarea stării de sănătate prin:
1. monitorizarea indicatorilor stării de sănătate conform standardelor naţionale şi internaţionale
2. analiza evoluţiei morbidităţii şi a determinanţilor stării de sănătate
3. evaluarea eficacităţii şi eficienţei intervenţiilor şi activităţilor din cadrul programelor naţionale de sănătate
4. managementul nevoilor populaţiei privind serviciile de sănătate publică
5. identificarea problemelor şi riscurilor de sănătate în comunităţi
i) Promovarea sănătăţii şi a unui stil de viaţă sănătos şi educaţia pentru sănătate prin:
1. programe de educaţie pentru sănătate în scopul promovării stării de sănătate, care sa răspundă problemelor prioritare de sănătate publică identificate la nivel național şi local
2. campanii de informare-educare-comunicare adresate populației generale, unor grupuri populaţionale la risc sau grupurilor populaționale vulnerabile
3. implicarea comunităţilor locale în protejarea şi promovarea stării de sănătate
j) Managementul sănătăţii publice bazat pe:
1. coordonare şi inițiativă în formularea şi implementarea politicilor de sănătate publică pe baze ştiinţifice;
2. evaluarea calităţii resursei umane şi a serviciilor de sănătate publică la nivelul comunităţilor
3. asigurarea coordonării şi cooperării intersectoriale şi multisectoriale în sănătate publică şi evaluarea periodică a acesteia, în conformitate cu conceptul european “Sănătate în toate politicile”
4. evaluarea impactului politicilor din alte sectoare asupra stării de sănătate
5. cercetare în managementul sănătăţii publice şi a sistemelor de sănătate
k) Inspecţia sanitară de stat prin:
a) verificarea conformităţii cu normele legale în domeniul sănătăţii publice a amplasamentelor, activităţilor, proceselor, serviciilor, produselor, inclusiv produselor de origine umană destinate utilizării terapeutice, precum şi a factorilor de mediu;
b) verificarea respectării reglementărilor privind starea de sănătate a personalului angajat, cunoştinţele, atitudinile şi practicile acestuia în raport cu normele igienico-sanitare şi domeniul de activitate ;
c) depistarea riscurilor pentru sănătate şi impunerea măsurilor de eliminare sau, după caz, de diminuare a acestora;
d) comunicarea datelor despre existenţa şi dimensiunea riscului identificat persoanelor responsabile cu managementul riscului, consumatorilor şi altor potenţiali receptori interesaţi.

Cap. 3. Autorităţile sistemului de sănătate publică

Art. 11
(1) În sensul prezentei legi, prin autorităţi ale sistemului de sănătate publică se înţelege:
a) Ministerul Sănătăţii, autoritatea centrală în domeniul sănătăţii publice, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, ordonator principal de credite, în subordinea Guvernului;
b) Institutul Naţional de Sănătate Publică, unitate de specialitate în domeniul sănătăţii publice la nivel naţional şi regional, cu personalitate juridică, ordonator secundar de credite, în subordinea Ministerului Sănătăţii;
c) Direcţiile de sănătate publică teritoriale, servicii publice deconcentrate ale Ministerului Sănătăţii, cu personalitate juridică, ordonator secundar de credite, reprezentând autoritatea de sănătate publică la nivel administrativ teritorial;
d) Institutul National de Cercetare-Dezvoltare în Microbiologie şi Imunologie „Prof. Cantacuzino”, institut de importanţă strategică în domeniul cercetării în domeniul microbiologiei şi imunologiei, precum şi al producţiei naţionale de vaccinuri şi seruri, instituţie cu personalitate juridică, aflat în coordonarea Ministerului Sănătăţii
e) Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral din venituri proprii, cu sediul în municipiul Bucureşti, Str. Vaselor nr. 31, sectorul 2.
f) Instituţiile, autorităţile sau agenţiile desemnate prin prezenta lege în calitate de autorităţi competente pe domenii specifice de activitate;
(2) Pentru realizarea obiectivelor specifice de prevenire, supraveghere, monitorizare şi control a priorităţilor de sănătate publică naţionale, instituţiile prevăzute la alin.(1) literele b,c, d si e, sunt finanţate prin bugetul Ministerului Sănătăţii, de la bugetul de stat sau din veniturile proprii.
(3) Pentru diagnosticul bolilor transmisibile prioritare, precum şi pentru producţia de vaccinuri şi seruri, strict necesare acţiunilor de prevenire a îmbolnăvirilor populaţiei prin boli transmisibile, Ministerul Sănătăţii asigură finanţarea necesară, de la bugetul de stat sau din veniturile proprii ale acestuia, pe bază de contract de finanţare, încheiat cu INCDMI Cantacuzino.

Art. 12
Ministerul Sănătăţii are în principal următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a) elaborează politici, strategii şi programe de acţiune în domeniul sănătăţii populaţiei, în acord cu prioritatile de sanatate publica nationale si internationale;
b) coordonează şi controlează implementarea politicilor, strategiilor şi programelor din domeniul sănătăţii populaţiei, la nivel naţional, regional şi local;
c) evaluează şi monitorizează starea de sănătate a populaţiei, ia măsuri pentru îmbunătăţirea acesteia şi informează Guvernul referitor la indicatorii de sănătate, tendinţele de evoluţie şi despre măsurile necesare pentru îmbunătăţirea acestora;
d) reglementeazămodul de organizare şifuncţionare a sistemului de sănătate;
e) monitorizează, controlează şi evaluează activitatea instituţiilor sanitare şi ia măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii asistenţeimedicale acordate populaţiei;
f) asigură, în colaborare cu instituţiile administraţiei publice centrale şi locale, resursele umane, materiale şi financiare necesare funcţionării instituţiilor din sistemul public de sănătate;
g) colaborează cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, cu cei ai societăţii civile şi cu mass-media în scopul educaţiei pentru sănătate a populaţiei şi adoptării unui stil de viaţă sănătos;
h) stabileşte priorităţile naţionale de sănătate publică şi asigură coordonarea şi monitorizarea derulării la nivel naţional a programelor naţionale de sănătate, conform actelor normative care reglementează modul de organizare, derulare şi finanţare a programelor naţionale de sănătate
i) elaborează şi avizează reglementări în domeniul asistenţei de sănătate publică
j) evaluează periodic şi prezintă informări periodice Guvernului privind indicatorii stării de sănătate a populaţiei şi realizarea obiectivelor programelor naţionale de sănătate
k) coordonează, implementează şi monitorizează proiectele finanţate din fonduri europene, prin acorduri bilaterale, şi alte acorduri internaţionale în domeniul de competenţă
l) coordonează din punct de vedere ştiinţific şi metodologic, prin departamentele de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii, prin structurile de specialitate, aflate în subordinea sau coordonarea acestuia, precum şi prin comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, sistemul de sănătate publică
m) organizează şi coordonează la nivel naţional activitatea de inspecţie sanitară de stat
n) aprobă, prin ordin al ministrului, ghidurile şi protocoalele de practică medicală şi de sănătate publică, cu participarea Comisiilor de specialitate ale ministerului sănătăţii şi/sau a instituţiilor din subordine, după caz.
o) Ministerul Sănătăţii coordonează la nivel naţional de implementarea activităţilor care decurg din obligaţiile asumate prin Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană şi procedurile de implementare a actelor normative comunitare privind domeniul sănătăţii publice.
p) propune, elaborează şi implementează măsurile de prevenire şi combatere a fraudei şi corupţiei din sistemul public de sănătate, în concordanţă cu documentele strategice naţionale şi europene.

Art. 13
Alte atribuţii şi responsabilităţi, organizarea, reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii sunt reglementate prin hotărâre a Guvernului şi ordine ale ministrului sănătăţii, după caz.

Art. 14
Direcţiile de sănătate publică teritoriale au, în principal, următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a) evaluează şi controlează modul de asigurare a asistenţei medicale profilactice şi curative la nivel teritorial;
b) organizează acţiuni de prevenire a îmbolnăvirilor şi de promovare a sănătăţii;
c) colectează, înregistrează, evaluează şi transmit date privind sănătatea populaţiei, utilizând informaţiile în scopul identificării problemelor locale de sănătate publică;
d) identifică şi intervin în rezolvarea problemelor de sănătate publică sau ameninţările la adresa sănătăţii populaţiei;
e) intervin în rezolvarea problemelor de sănătate publică apărute în rândul comunităţilor/populaţiei sau ale persoanelor aparţinând grupurilor defavorizate;
f) organizează culegerea şi prelucrarea informaţiilor statistice medicale primite de la furnizorii de servicii de sănătate şi transmit rapoarte statistice lunare către instituţiile desemnate în acest scop;
g) întocmesc rapoarte privind starea de sănătate a populaţiei, care sunt înaintate Ministerului Sănătăţii prin Institutul Naţional de Sănătate Publică precum şi partenerilor instituţionali la nivel local, după caz;
h) implementează, coordonează, monitorizează şi evaluează modul de derulare a programelor naţionale de sănătate la nivel local, şi încheie contracte de furnizare de servicii, în condiţiile prevăzute în actele normative care regelementează modul de derulare şi finanţare a programelor naţionale de sănătate;
i) monitorizeaza şi coordonează activităţile de evaluare a impactului asupra stării de sănătate, a politicilor şi programelor din alte sectoare de activitate;
j) participă activ la programele de instruire a personalului din serviciile de sănătate publică;
k) coordonează la nivel local implementarea activităţilor care decurg din obligaţiile asumate prin Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană şi planurile de implementare a actelor comunitare referitoare la domeniul sănătăţii;
l) organizează şi desfăşoară activitatea de inspecţie sanitară de stat la nivel teritorial.

Art. 15
Alte atribuţii şi responsabilităţi, organizarea, reorganizarea şi funcţionarea direcţiilor de sănătate publică teritoriale sunt reglementate prin ordin al ministrului sănătăţii.

Art. 16
Institutul Naţional de Sănătate Publică, în principal, are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a) reprezintă autoritatea naţională competentă în domeniul bolilor transmisibile;
b) asigură îndrumarea tehnică şi metodologică a sistemului de sănătate publică, e pe domeniile de competenţă, stabilite conform legislaţiei în vigoare;
c) participă la elaborarea strategiilor şi politicilor din domeniul de competenţă;
d) participă la elaborarea de proiecte de acte normative, norme, metodologii şi instrucţiuni privind domeniile specifice din domeniul sănătăţii publice
e) efectuează expertize şi evaluări, oferă asistenţă tehnică şi realizează servicii de sănătate publică, la solicitarea unor persoane fizice sau juridice;
f) supraveghează starea de sănătate a populaţiei, bolile transmisibile şi netransmisibile, pentru identificarea problemelor de sănătate comunitară
g) asigură sistemul de supraveghere epidemiologică, precum şi de alertă precoce şi răspuns rapid şi participă la schimbul de informaţii în cadrul reţelei naţionale şi europene de supraveghere epidemiologică în domeniul bolilor transmisibile;
h) participă la efectuarea de investigaţii epidemiologice de teren, din proprie iniţiativă, la solicitarea Ministerului Sănătăţii sau la solicitarea autorităţilor administratiei publice locale;
i) elaborează metodologia, instrumentele şi indicatorii de monitorizare şi evaluare a serviciilor şi programelor de sănătate publică, de promovare a sănătăţii şi de educaţie pentru sănătate, stabilite conform actelor normative care reglementează modul de derulare şi finanţare a programelor naţionale de sănătate;
j) avizează, autorizează şi notifică activităţile şi produsele cu impact asupra sănătăţii populaţiei, în baza metodologiei şi procedurilor aprobate de ministrul sănătăţii;
k) participă la procesul de învăţământ medical de bază şi de specializare şi perfecţionare, în domeniile specifice din cadrul sănătăţii publice;
l) desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare în domeniul sănătăţii publice;
m) asigură organizarea şi funcţionarea unui sistem informaţional şi informatic standardizat pentru managementul sănătăţii publice;
n) coordonează la nivel naţional şi teritorial implementarea activităţilor care decurg din obligaţiile asumate prin Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană şi planurile de implementare a actelor comunitare referitoare la domeniul sănătăţii;
o) implementează, ca ordonator secundar de credite Programele Naţionale de Sănătate stabilite prin actele normative care reglementează modul de organizare, monitorizare, control şi finanţare a programelor naţionale de sănătate.

Art. 17
Alte atribuţii şi responsabilităţi, organizarea, reorganizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Sănătate Publică sunt reglementate prin hotărâre a guvernului şi/sau ordine ale ministrului sănătăţii, după caz.

Art. 18.
(1)Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti, denumită în continuare SNSPMPDSB, are în principal, următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a. SNSPMPDSB reprezintă autoritatea naţională în domeniul evaluării tehnologiilor medicale.
b. SNSPMPDSB organizează şi desfăşoară cursuri de atestat, cursuri de scurtă durată şi alte tipuri de cursuri specifice în domeniul managementului sanitar si in alte domenii stabililte prin hotarare de guvern si Ordine ale Ministrului Sanatatii, cu precădere pentru personalul ce lucrează în domeniul sanitar, inclusiv în administraţia publică sanitară, având dreptul de a elibera certificate de absolvire şi diplome, fiind responsabil naţional pentru atestatele de pregătire complementară în managementul serviciilor de sănătate, economie sanitară şi management financiar şi în managementul cabinetului medical şi promovarea sănătăţii.
c. SNSPMPDSB organizează şi desfăşoară cursuri universitare de masterat, în parteneriat cu instituţii de profil naţionale şi internaţionale, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
d. SNSPMPDSB este instituţie specializată care asigură formarea şi perfecţionarea funcţionarilor publici din sistemul sanitar şi al asigurărilor de sănătate, conform obligaţiei prevăzute în legislaţia aplicabilă funcţionarilor publici, fiind abilitată şi recunoscută în acest sens.
e. Certificatele şi diplomele eliberate de SNSPMPDSB sunt recunoscute de Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi sunt opozabile terţilor.
(2) Organizarea şi funcţionarea SNSPMPDSB sunt reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1421 din 18 noiembrie 2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Şcolii Naţionale de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti, publicată în Monitorul Oficial nr. 848 din 8 decembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 19. Alte instituţii din sistemul de sănătate publică:
a) institute naţionale de cercetare dezvoltare şi alte unităţi cu personalitate juridică, care funcţionează potrivit legii, în coordonarea Ministerului Sănătăţii;
b) alte instituţii, structuri, servicii cu sau fără personalitate juridică, care desfăşoară activităţi în domeniul asistenţei de sănătate publică la nivel naţional, regional, judeţean sau local, aflate în subordonarea sau coordonarea ministerului sănătăţii, respectiv, în subordonarea sau coordonarea altor ministere sau ale autorităţilor administraţiei publice locale, nominalizate prin hotărâre a guvernului, la propunerea sau cu avizul Ministerului Sănătăţii.

Art. 20.
(1) Instituţiile care desfăşoară activităţi în domeniul asistenţei de sănătate publică la nivel naţional si teritorial, cu personalitate juridică, aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Sănătăţii, se înfiinţează, se reorganizează sau se desfiinţează, la propunerea Ministerului Sănătăţii, prin hotărâre a guvernului.
(2) Direcţiile, unităţile şi serviciile care desfăşoară activităţi în domeniul asistenţei de sănătate publică aflate în subordonarea sau coordonarea altor ministere sau ale autorităţilor administraţiei publice localese înfiinţează, se reorganizează sau se desfiinţează, la propunerea autorităţii ierarhice a acestora, cu avizul Ministerului Sănătăţii,prin hotărâre a guvernului.
Cap. 4. Dispoziţii privind obligaţiile persoanelor fizice şi juridice

Art. 21.
Orice persoană fizică sau juridică, având calitatea de angajator, este obligată să asigure fondurile şi condiţiile necesare pentru:
a) efectuarea controlului medical periodic, conform normelor de sănătate publică şi securitate în muncă;
b) aplicarea măsurilor de igienă, dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare periodică la locul de muncă;
c) vaccinarea şi profilaxia specifică impusă de riscurile de la locul de muncă.

Art. 22.
(1) Cetăţenii români şi orice altă persoană aflată pe teritoriul României, precum şi unităţile şi agenţii economici au obligaţia să respecte măsurile de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile, să respecte întocmai normele de igienă şi sănătate publică şi să aplice măsurile legale în vigoare stabilite privind instituirea condiţiilor pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi pentru promovarea sănătăţii individului şi a populaţiei.
(2) Furnizorii de servicii medicale din sectorul public şi privat sunt obligaţi să respecte prevederile prezentului titlu.

Art. 23.
(1) Informaţiile privind sănătatea populaţiei se păstrează la autorităţile de sănătate publică teritoriale sau naţionale, la autorităţile de sănătate publică ale ministerelor cu reţea de servicii medicale proprie, precum şi la instituţiile desemnate specific in acest scop şi pot fi folosite în scopul întocmirii rapoartelor statistice nenominalizate, în vederea evaluării stării de sănătate a populaţiei.
(2) Folosirea în alte scopuri a informaţiilor înregistrate se poate admite numai dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
a) există o dispoziţie legală în acest sens;
b) există acordul persoanei în cauză;
c) datele sunt necesare pentru prevenirea îmbolnăvirii unei persoane sau a comunităţii, după caz;
d) datele sunt necesare pentru efectuarea urmăririi penale, în condiţiile legii.
(3) Păstrarea confidenţialităţii informaţiilor referitoare la persoane este obligatorie pentru toţi salariaţii care prin activitatea pe care o desfăşoară au acces la acestea în mod direct sau indirect.

Art. 24
(1) Pentru situaţii speciale, cu impact major asupra sănătăţii publice, se constituie stocul de rezervă al Ministerului Sănătăţii, denumit Rezerva pentru situaţii speciale, care cuprinde medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide, dispozitive medicale şi alte materiale specifice, iar la nivelul autorităţilor de sănătate publică teritoriale, rezerva antiepidemică.
(2) Normele metodologice de constituire, păstrare şi utilizare a rezervei pentru situaţii speciale a Ministerului Sănătăţii şi a rezervei antiepidemice se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii.
(3) În cazul în care nu există situaţii speciale pe perioada de valabilitate a produselor achiziţionate în vederea constituirii Rezervei pentru situaţii speciale a Ministerului Sănătăţii, produsele se casează şi se înregistrează ca pierdere, cu o marja acceptată de până la 30% pentru medicamentele de uz uman şi produsele biologic active destinate prevenirii bolilor cu transmitere în masă şi a infecţiilor nosocomiale.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin.(3), marja de pierdere acceptată pentru produsele achiziţionate pentru situaţiile de tip pandemic este de până la 100%.

Art. 25.
(1) Pentru servicii de asistenţă în domeniul sănătăţii publice, efectuate de către autorităţile de sănătate publică teritoriale la cererea unor persoane fizice şi juridice, se percep tarife potrivit reglementărilor în vigoare.
(2) Veniturile proprii obţinute potrivit alin. (1) se folosesc în condiţiile legii.

Cap. 5. Utilizarea mass-media în interesul sănătăţii publice

Art. 26
(1) Campaniile naţionale de schimbare a comportamentelor şi de informare, educare şi comunicare cu privire la teme care privesc sănătatea publică trebuie să fie avizate de Ministerul Sănătăţii, conform metodologiei aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii.
(2) Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune sunt obligate ca în cadrul grilelor de programe să rezerve gratuit spaţiu de emisie necesar promovării campaniilor naţionale de schimbare a comportamentelor şi de informare, educare şi comunicare referitoare la teme care privesc sănătatea publică.
(3) În situaţii speciale, de interes public naţional sau de risc epidemiologic major asupra stării de sănătate a populaţiei, toate societăţile de televiziune şi radio sunt obligate să preia şi să transmită, în mod gratuit, mesajele de avertizare sau informare -educare elaborate de Ministerul Sănătăţii.

Cap. 6. Inspecţia sanitară de stat

Art. 27.
(1) Activitatea de inspecţie sanitară de stat se organizează pe domenii specifice de activitate coordonată de către structura de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii şi derulată prin structurile de specialitate din direcţiile de sănătate publică teritoriale, conform competenţelor stabilite prin ordin al ministrului sănătății.

(2) Furnizorii de servicii medicale din sectorul public şi privat precum şi toate unităţile supuse inspecţiei sanitare, conform legislaţiei în vigoare din domeniul sănătăţii publice, au obligaţia de a permite accesul persoanelor împuternicite de către Ministerul Sănătăţii în vederea efectuării inspecţiei.

Art. 28
(1) Personalul care exercită activitatea de inspecţie sanitară de stat are calitatea de funcţionar public şi este împuternicit, de către Ministerul Sănătăţii, conform competenţelor.
(2) Activitatea de inspecţie sanitară se organizează şi se derulează conform normelor generale şi specifice elaborate şi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii , cu respectarea prevederilor legale privind sănătatea publică.

Art. 29.
(1) Pentru exercitarea activităţii de inspecţie în sănătatea publică, personalul împuternicit are drept de:
a) acces în orice tip de unităţi, la documente, informaţii, conform competenţelor;
b) recoltare a produselor în vederea analizării şi evaluării riscului pentru sănătatea publică;
c) constatare şi sancţionare a contravenţiilor prevăzute de legislaţia din domeniul sănătăţiipublice.
d) aplicare de sigilii sau semne distinctive cu valoare de sigiliu.
(2) În situaţii de risc pentru sănătatea publică, personalul împuternicit interzice punerea în consum a produselor, decide retragerea produselor, suspendarea activităţilor, închiderea unităţilor, retragerea sau anularea autorizaţiei sanitare de funcţionare, a avizului, a notificărilor pentru activităţi şi produse şi dispune orice alte măsuri pe care situaţia le impune, conform legii.
(3) Concluziile activităţilor de control, abaterile de la normele legale, recomandările şi termenele de remediere a deficienţelor, precum şi alte măsuri legale aplicate se consemnează în procese-verbale de control, rapoarte de inspecţie, procese-verbale de constatare a contravenţiilor, procese verbale de recoltare a probelor, decizii de suspendare a activităţilor, decizii de închidere a unităţilor, după caz.
(4) În exercitarea activităţii, personalul împuternicit asigură păstrarea confidenţialităţii datelor, cu excepţia situaţiilor care constituie un risc pentru sănătatea publică, caz în care comunicarea se va face prin reprezentantul legal.
Cap. 7. Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 30
(1) Strategia naţională de Sănătate Publică va fi elaborată de ministerul sănătăţii în termen de 90 zile de la intrarea în vigoare a prezentului titlu, şi va fi aprobată prin hotărâre a guvernului.
(2) În termen de 90 zile de la intrarea în vigoare a prezentului titlu, ministerul sănătăţii Ministerul Sănătăţii va elabora reglementările legale privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor prevăzute în prezentul titlu.
(3) In 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului titlu se abrogă Titlul I din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul oficial al României Nr. 372 din 28 aprilie 2006.

Art. 31
Prevederile specifice ale prezentului titlu se aplică şi de către ministerele şi instituţiile cu reţele sanitare proprii, definite conform prezentei legi.

TITLUL II
PROGRAMELE NAŢIONALE DE SĂNĂTATE
Cap. 1 Dispoziţii Generale
Art. 32
(1) Programele Naţionale de Sănătate reprezintă un ansamblu de acţiuni multianuale, organizate în scopul evaluării, prevenirii, tratamentului şi controlului bolilor cu impact major asupra stării de sănătate a populaţiei.
(2) Programele Naţionale de Sănătate cuprind programe naţionale de evaluare, profilactice şi cu scop curativ.
(3) Ministerul Sănătăţii asigură elaborarea şi coordonarea realizării Programelor Nationale de Sanatate.

Art. 33
(1) Programele Naţionale de Sănătate sunt elaborate şi derulate în mod distinct sau în comun de catre Ministerul Sănătăţii şi CNAS, după caz, şi se finanţează fie de la bugetul de stat şi din venituri proprii ale Ministerului Sănătăţii, fie din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS) şi din transferuri de la bugetul de stat şi din venituri proprii prin bugetul Ministerului Sănătăţii către bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Programele Naţionale de Sănătate se aprobă prin hotărâre a guvernului, la propunerea Ministerului Sănătăţii, inclusiv programele preluate, respectiv transferate, de la Ministerul Sănătăţii la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS).
(2) Hotărârea Guvernului privind aprobarea Programelor Naţionale de Sănătate cuprinde obiectivele, structura acestora, precum şi orice alte condiţii şi termene necesare derulării programelor.
(3) Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii sau, după caz, prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS.
(4) Ministerul Sănătăţii poate reţine la dispoziţia sa, din veniturile proprii, o cotă de rezervă calculată din totalul fondurilor aprobate pentru Programele Naţionale de Sănătate, al cărei nivel şi mod de utilizare se stabilesc prin hotărârea guvernului prevăzută la alin.(2).
(5) Acordarea medicamentelor, materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale, pentru pacienţii cuprinşi în cadrul programelor naţionale de sănătate nominalizate prin hotărâre a guvernului, se poate realiza inclusiv pe baza de contracte cost-volum şi contracte cost-volum-rezultat, în condiţiile prevăzute în hotărâre a guvernului privind aprobarea programelor naţionale.

Art. 34
(1) Programele Naţionale de Sănătate se pot derula prin unităţi de specialitate, selectate pe baza criteriilor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii.
(2) În înţelesul prezentei legi, unităţile de specialitate sunt: unităţi medicale publice şi private, instituţii publice, furnizori de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale autorizaţi aflaţi în relaţie contractuală cu asiguratorii de sănătate, precum şi alte instituţii şi organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale.
(3) Unităţile de specialitate prevăzute la alin. (2) pot angaja personal pentru derularea programelor naţionale de sănătate ca acţiuni multianuale pe toată perioada de derulare a acestora.
(4) Pentru realizarea atribuţiilor şi activităţilor prevăzute în cadrul programelor naţionale de sănătate, unităţile de specialitate prevăzute la alin. (2) pot încheia contracte/convenţii civile cu medici, asistenţi medicali şi alte categorii de personal, după caz, precum şi cu persoane juridice, potrivit dispoziţiilor Codului civil şi în condiţiile stabilite prin Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate.
(5) Contractele/convenţiile civile încheiate în condiţiile alin. (4) de către unităţile de specialitate stabilite la alin. (2) prevăd acţiuni multianuale, sunt de natură civilă şi se încheie pentru toată perioada de derulare a programelor naţionale de sănătate.
(6) Sumele necesare pentru derularea contractelor prevăzute la alin. (4) sunt cuprinse în fondurile alocate programelor naţionale de sănătate.

Art. 35
(1) Furnizorii de servicii de sanatate din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale pot derula programe naţionale de sănătate finanţate din următoarele surse:
a) bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în baza contractelor încheiate cu asiguratorii de sănătate;
b) bugetul Ministerului Sănătăţii, din sumele alocate de la bugetul de stat şi din veniturile proprii, în baza contractelor încheiate cu direcţiile de sănătate publică teritoriale,, în condiţiile stabilite prin Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate.
(2) Unităţile medicale din subordinea ministerelor şi instituţiilor cu reţea de servicii medicale proprie pot derula programe naţionale de sănătate finanţate din sursele prevăzute la alin. (1) lit. a). Programele Naţionale de Sănătate finanţate din sursele prevăzute la alin. (1) lit. b) pot fi derulate cu condiţia îndeplinirii criteriilor de selecţie stabilite conform prevederilor legale in vigoare
Cap. 2 Atribuţii în realizarea programelor naţionale de sănătate
Art. 36
Ministerul Sănătăţii ca autoritate centrală în domeniul asistenţei de sănătate, asigură coordonarea tuturor programelor naţionale de sănătate prin îndeplinirea următoarelor atribuţii:
a) aprobă domeniile prioritare de acţiune şi strategia programelor naţionale de sănătate pe termen scurt, mediu şi lung;
b) propune obiectivele anuale ale programelor naţionale de sănătate şi ale subprogramelor de sănătate, structura programelor naţionale de sănătate şi a subprogramelor de sănătate, necesarul de resurse financiare pentru realizarea programelor naţionale de sănătate;
c) aprobă normele tehnice de implementare a programelor naţionale de sănătate, după caz, împreună cu CNAS;
d) propune Guvernului spre aprobare programele naţionale de sănătate.

Art. 37
CNAS asigură organizarea şi monitorizarea programelor naţionale de sănătate, aprobate prin hotărâre a guvernului, având următoarele atribuţii:
a) implementează şi derulează programele naţionale de sănătate, conform strategiei aprobate de Ministerul Sănătăţii
b) răspunde de asigurarea, urmărirea, evidenţierea şi controlul fondurilor alocate pentru derularea programelor naţionale de sănătate, precum şi de monitorizarea, controlul şi analiza indicatorilor fizici şi de eficienţă, prin intermediul asiguratorilor de sănătate, şi raportează Ministerului Sănătăţii modul de utilizare a sumelor transferate din bugetul Ministerului Sănătăţii
c) transmite Ministerului Sănătăţii, trimestrial, anual şi ori de câte ori este nevoie, analiza modului în care au fost derulate programele naţionale de sănătate.
Cap. 3 Finanţarea programelor naţionale de sănătate
Art. 38
(1) Finanţarea programelor naţionale de sănătate se realizează de la bugetul de stat, din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii, din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, din transferuri de la bugetul de stat şi din veniturile proprii prin bugetul Ministerului Sănătăţii către bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, precum şi din alte surse, inclusiv din donaţii şi sponsorizări, în condiţiile legii.
(2) Sumele alocate programelor naţionale de sănătate multianuale sunt aprobate prin legea bugetului de stat în conformitate cu prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Sumele alocate pentru programele naţionale de sănătate, respectiv pentru subprograme, sunt cuprinse în bugetele de venituri şi cheltuieli ale unităţilor medicale prin care acestea se derulează şi se utilizează potrivit destinaţiilor stabilite.
(4) Sumele menţionate la alin. (1) vor fi publicate pe site-ul Ministerului Sănătăţii împreună cu bugetul de venituri şi cheltuieli şi execuţia acestuia.
Cap. 4 Dispoziţii finale
Art. 39
(1)Unităţile care derulează programele naţionale de sănătate, respectiv subprograme, au obligaţia utilizării fondurilor în limita bugetului alocat şi potrivit destinaţiei specificate, cu respectarea dispoziţiilor legale, precum şi obligaţia gestionării eficiente a mijloacelor materiale şi băneşti şi a organizării evidenţei contabile a cheltuielilor pentru fiecare subprogram şi pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare, atât pentru bugetul aprobat, cât şi în execuţie.
(2) Sumele prevăzute la alin.(1) rămase neutilizate la finele anului se restituie bugetului de la care au fost finanţate.
Art. 40
Ministerul Sănătăţii, respectiv Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, asigură fondurile pentru finanţarea programelor naţionale de sănătate, respectiv a subprogramelor, pe baza cererilor fundamentate ale ordonatorilor de credite secundari şi terţiari, care vor solicita finanţarea în funcţie de realizarea indicatorilor.

TITLUL III
ASISTENŢA MEDICALĂ PRIMARĂ
Cap. 1 Dispoziţii generale
Art. 41
(1) Domeniul asistenţei medicale primare priveşte serviciile medicale specifice de prim contact asigurate populaţiei
(2) În cuprinsul prezentei legi următorii termeni sunt definiţi astfel:
a) asistenţă medicală primară – servicii medicale de baza furnizate unei populaţii desemnate, cu asigurarea continuităţii actului medical, indiferent de absenţa sau prezenţa bolii, cu integrarea aspectelor fizice, psihologice şi sociale ale stării de sănătate şi cu accent principal pe prevenţie, promovarea sănătăţii, îngrijirea afecţiunilor acute şi cronice, îngrijiri la domiciliu şi activităţi de îngrijiri medicale la nivelul comunităţii.
b) medicina de familie – specialitate care asigură servicii medicale de prim-contact din asistenta medicala primara, în contextul unei relaţii continue cu pacienţii, în prezenţa bolii sau în absenţa acesteia.
c) medicul de familie – medicul specialist în specialitatea medicina de familie;
d) cabinetul de medicină de familie – unitatea medicala de interes public care furnizează servicii medicale în asistenţa medicală primară.
e) praxisul de medicină de familie – patrimoniul şi infrastructura cabinetului de medicina de familie, de afectaţiune profesională aflată în proprietatea sau în folosinţa medicului, şi clientela;
f) grup de practică – asocierea a doi sau mai mulţi medici de familie titulari de cabinete de medicină de familie, în vederea furnizării de servicii medicale şi/sau a utilizării în comun a unor resurse;
g) asistenţa medicală comunitară – ansamblul de activităţi şi servicii de sănătate organizate la nivelul asistentei medicale primare, pentru soluţionarea problemelor medico-sociale in special ale populaţiei vulnerabile, în vederea prevenirii îmbolnăvirilor şi menţinerii stării de sănătate a acesteia în propriul mediu de viaţă.
h) echipa de asistenta medicala comunitara – constituita la nivel comunitar din asistent medical comunitar, mediator sanitar, precum şi din moaşa, asistent social, fizioterapeut şi alte profesii, în raport cu necesităţile comunităţii.
i) echipa de asistenţă medicală primară multidisciplinară – include cabinetul de medicina de familie şi echipa de asistenta medicala comunitara.

(3) Aplicarea prevederilor prezentei legi se face în baza următoarelor principii:
a) principiul competenţei profesionale – conform căruia furnizarea serviciilor de asistenţă medicală primară se face în baza competenţelor profesionale dobândite
b) principiul echilibrului şi al concurenţei – conform căruia, înfiinţarea unui cabinet de medicină de familie se va face avându-se în vedere asigurarea serviciilor medicale în primul rând pentru populaţia lipsită de astfel de servicii, pe baza principiilor concurenţei loiale, în cadrul reglementarilor în vigoare;
c) principiul stabilităţii şi continuităţii serviciilor medicale – conform căruia trebuie asigurată populaţiei asistenţa medicală neîntreruptă, pe baza integrării serviciilor oferite între toate nivelurile de asistenţă medicală şi medico-socială.
d) principiul răspunderii personale – conform căruia, medicul de familie, indiferent de calitatea sa de titular sau angajat al cabinetului medical, este independent din punct de vedere al actului profesional, are drept de decizie şi poartă întreaga răspundere a actelor sale.

Art. 42
(1) Medicul de familie este un specialist care a dobândit specialitatea corespunzătoare şi care îşi desfăşoară activitatea:
a. pe baza unei liste de pacienţi;
b. ca specialist, fără o listă de pacienţi.
(2) Medicul de familie acordă îngrijiri persoanelor în contextul familiei şi, respectiv, familiilor în cadrul comunităţii, fără discriminare;
(3) Caracteristicile asistenţei acordate de medicul de familie sunt următoarele:
a) constituie punctul de prim-contact în cadrul sistemului de sănătate, oferind acces nediscriminatoriu pacienţilor şi ocupându-se de problemele de sănătate ale acestora;
b) foloseşte eficient resursele sistemului de sănătate, coordonând asistenţa medicală acordată pacienţilor;
c) colaborează cu ceilalţi furnizori de servicii medicale şi sociale şi asigură continuitatea îngrijirilor acordate pacienţilor;
d) promovează sănătatea şi starea de bine a pacienţilor prin intervenţii adecvate şi eficiente;
e) urmăreşte rezolvarea problemelor de sănătate ale comunităţii, colaborând în acest sens cu autorităţile administratiei publice locale din zona în care îşi desfăşoară activitatea.

Cap. 2 Derularea şi coordonarea activităţii de asistenţă medicală primară

Art. 43
(1) Cabinetul de medicină de familie furnizează servicii de asistenţă medicală primară, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, către următoarele categorii de pacienţii:
- asiguraţi, înscrişi pe lista proprie sau a altor cabinete de medicină de familie
- neasiguraţi.
(2) Cabinetul de medicină de familie poate desfăşura următoarele activităţi:
a) intervenţii de primă necesitate în urgenţele medico-chirurgicale;
b) activităţi de medicină preventivă;
c) activităţi medicale curative;
d) activităţi de îngrijire la domiciliu;
e) activităţi de îngrijiri paliative;
f) activităţi medico-sociale;

Prevederile complete pot fi citite in documentul atasat.


Download comunicat COMUNICATE OFICIALE - S-a lansat mf - ziarul medicului de familie Download fisier atasat comunicatului

"Prevederile Proiectului privind legea sanatatii pentru 2012" adaugat de Comunicate Medicale

Sursă:www.ms.ro

 Alte comunicate din aceeaşi categorie

Încălcarea flagrantă a drepturilor pacienţilor din România

Data de 18 aprilie marchează Ziua Europeană a Drepturilor Pacienţilor, iar Alianţa Pacienţilor Cronici din România (APCR) semnalează cu acest prilej încălcarea tuturor drepturilor pacienţilor din(...) citeste mai departe



WorkShop Predeal FABC - “Ce NU stiti despre cancerul intestinului gros?”

Luna martie este Luna Internationala de Lupta Impotriva Cancerului Intestinul Gros, ocazie cu care Federatia Asociatiilor Bolnavilor de Cancer din Romania (FABC) a organizat un workshop la Predeal cu(...) citeste mai departe



A 3-A Conferinta Nationala de Sanatate Publica Provocari si perspective in sanatatea publica,(...)

Sănătatea înseamnă mai mult decât lipsa handicapului sau a bolii. Astfel sănătatea reprezintă starea de bine fizic , psihic și social în absența bolii sau a infirmității ( OMS 1948 ) citeste mai departe



Operatii de endoprotezare esofagiana, procedeu unicat la nivel national si international, (...)

În ultimele două săptămâni, trei pacienţi au primit o nouă şansă la viaţă în urma unor operaţii efectuate în cadrul Secţiei Clinice Chirurgie II a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu, de(...) citeste mai departe



Ministerul Sănătăţii nu este de acord cu noile criterii de internare în unităţile sanitare cu(...)

Ministerul Sănătăţii nu este de acord cu noile criterii de internare în unităţile sanitare cu paturi, propuse de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în proiectul privind normele la(...) citeste mai departe